Bun venit la AdiM!

Noi nu avem democrație. Avem democrizie, adică ipocrizie scuzată prin falsă democrație, de data asta pentru un capitalism nerușinat (așa cum, până la 1989, am avut tot democrizie, adică tot o falsă democrație, scuzată pentru un comunism nesimțit). Din moment ce la fel e și în SUA, și în alte țări, pare scuzabil de ochii lumii. Dar nu este pentru cine înțelege că democrația înseamnă ca poporul să fie condus spre binele său de aleși, nu doar spre binele aleșilor.

Dupa 7 ani si mai bine de prezidentie, preaiubitul presedinte Basescu al  Romaniei fuge pe furis din fata protestatarilor, la 13 ianuarie 2012, cum fugea si Ceausescu (dar macar in fata tuturor) in 1989.
 De undeva, nestiut de nimeni, el priveste cum protestatarii se lupta cu jandarmii, si nu face nimic, doar asteapta ca prostii sa plece acasa, ca el si familia si gasca lui sa ramana la putere.

Bogatia si saracia nu sunt conditii naturale ale vietii.
Un om se naste gol si curat, fara avere, fara etichete. Nu sarac, nici bogat, doar om.
Etichetele sunt puse doar de societate, adica de alti oameni.
Cel mult se poate naste intr-o familie bogata sau saraca, pe moment. Momentul e schimbator.
Deci el poate ajunge ulterior bogat sau sarac in viata, dupa cum isi alege el sa fie, si in conditiile date de societate. 
Daca societatea are legi drepte, va depinde numai de el sa ajunga sarac sau bogat, iar o societate este dreapta daca permite fiecaruia sa ajunga ceea ce isi alege el in viata.
Daca nu e dreapta, cel mai probabil omul va ajunge doar cat ii permite societatea, din ce alege el.
Cu cat societatea este mai nedreapta, cu atat omul este mai putin capabil sa fie ce isi alege el sa fie.

Ca raspuns la multiple felicitari si urari de Craciun 2011, mai mult sau mai putin conventionale, am scris si eu  un raspuns cu opinia mea. Pentru romani si pentru toti crestinii, Craciunul este o mare sarbatoare. Dar ce a ajuns sarbatoarea asta, in era comerciala, e foarte departe de ce ar trebui sa insemne ea pentru sufletul fiecaruia.

Ce nu este Craciunul, spune Tudor Chirila in Blogul sau, si in general sunt de acord cu el, dar nu mi se pare suficienta o atitudine pur negativa, fara o atitudine pozitiva, complementara.

Ce este Craciunul, este opinia mea, ca atitudine pozitiva. Atitudini negative putem avea usor, toti, fara sa construim nimic cu ele. Atitudinile negative (de genul nu exista, nu cred, nu vreau, nu se poate) nu folosesc cu nimic progresului omenirii. Pentru a progresa, trebuie sa construim prin atitudini mentale pozitive.

Algoritmul Asumarii Raspunderii, in 7 pasi, la ora actuala, pentru cine nu l-a inteles inca...
(Eseu politic satiric de actualitate, cum il simt, pentru care imi asum raspunderea, literar, cu convingerea ca nu eu voi raspunde in fata lui Dumnezeu daca altii gandesc si lucreaza exact asa in Romania.)

AVERTISMENT: Fricosii sa nu citeasca! Risca sa descopere adevaruri care sa ii faca mai curajosi decat  ii  doresc altii !!! :D

Iar acest mesaj nu este recomandat nici celor care isi traiesc viata din frica/teama altora!  Nu le este interzis, dar exista un risc si pentru ei: sa uite de teama, daca ajung sa recunoasca adevarul ca teama nu exista si ca toata viata lor, bazata pe teama altora, de fapt nu era bazata pe nimic.

Acest text este foarte periculos! Nu il cititi daca nu aveti puterea sa ganditi liber si deschis! Si, mai ales, daca nu credeti ca orice este posibil. Daca aveti dubii, chemati un preot sau un agent SRI sa va dea dezlegare! (desi, saracii, ei nu stiu sa va ajute decat cat le da si lor mana)...

Toți am fost instruiți că, la un moment dat, vom muri. Preoții ortodocși (predominanți în România) spun că singura certitudine din viața unui om este că, la un moment dat, omul va trebui să moară, cu toate că Iisus a demonstrat că moartea poate fi învinsă, deci că nu e obligatorie. Dar preoții nu sunt Iisus, ci sunt doar cei care se luptă să pară a fi apostolii lui, din moment ce mor și ei... Eu cred că pentru fiecare om contează doar cum își trăiește viața. Dacă omul moare, tot restul e pe măsura celor care îl înmormântează... Avem de ales.

Incitat de anumite discuții de pe net, eu aș spune că prăbușirea comunismului în România s-a datorat falșilor comuniști care ajunseseră să îl conducă. Mulți conduc și azi. 
Iar actuala economie de piață nu economisește/produce bani decât mai ales pentru cei mai lacomi oameni din post-comunism. Unii sunt chiar acei falși comuniști care au condus și mai conduc.
Și, culmea, spun asta din România, fără să (mai) cred în comunism.